DE CE ISUS

   De ce a fost nevoie de nasterea unui Mantuitor, de ce e nevoie de sărbătoarea Crăciunului? De ce se bucură unii că S-a născut Isus? Cine e si ce e cu El, de un pămant intreg Îl știe și-L sărbătorește?.......

   Întrebări normale pentru un om care gândește, care conștientizează evenimentele din jur, care nu trăiește după obiceiurile si tiparele celorlalți.

   Poate că ai sărbătorit ani de-a rândul Crăciunul împreună cu familia, dar ei, ce sărbătoreau de fapt? Nu cumva pe NIMENI ?Nu cumva nici ei nu știau ce rost are toată tevatura Crăciunului?
Pentru că se spune că Isus e Fiu de Dumnezeu, ar trebui să căutăm răspuns în Cartea scrisă de Dumnezeu, singura Carte de pe pământ insuflata de Duhul lui Dumnezeu. Acolo scrie ca S-a născut din Fecioara Maria, deci dintr-o fată curată, fără prihană, apoi se spune că a trăit in familia ei, având drept tată pe Iosif. A crescut ascultând de ei, însă sub învătătura lui Dumnezeu; la 12 ani chiar, putând deja să învețe poporul, în Templu, despre Dumnezeu. La aproape 30 de ani a început să propovăduiască Evanghelia, adică să le explice oamenilor că El este puntea, legătura vie, între Dumnezeu si ei, Cel care poate să ia păcatele, și întărea cuvintele Sale prin semne si minuni dumnezeiești, înviind chiar si morții. Întrucat oamenii au început să creadă în El, preoții vremii au întărâtat poporul împotriva Lui, și astfel fără a avea vreo vină (așa spune chiar cel ce L-a judecat la momentul respectiv - Pilat din Pont) decât ca S-a numit pe Sine << Împăratul iudeilor >>, deci nevinovat fiind, L-au condamnat la moarte. ACESTA ESTE ISUS si ACEȘTIA SUNTEM NOI.

   Acesta este Isus, Cel care știe că suntem păcătoși și că nu putem merge la Dumnezeu, nu putem intra in cer, dacă ceva sau cineva nu ne sfințește. Și pentru că nu există pe pământ nimic desăvârșit care să ne sfințească, El a hotărât să coboare de la dreapta Tatălui, să vină aici pe pământ, să ne ia păcatele. Ce ne rămâne noua de făcut? Atât: să credem că El ne poate ierta și să I le mărturisim.

Cei care au crezut in El, s-au bucurat de nașterea Lui, de învierea Lui, de înățarea Lui la cer, s-au bucurat că prin credința în El pot merge la Dumnezeu, s-au bucurat că au scăpat de atâtea lucruri urâte pe care le-au făcut și că Dumnezeu le-a uitat și le-a iertat păcatele   ,   și L-au sărbătorit . . . așa, omenește, cum au simțit ei. Bucuria s-a întins, dar alții, au luat doar sărbătoarea și au rămas cu ea, pierzând motivatia:

BUCURIA CĂ S-A NĂSCUT ISUS.





PAGINA ANTERIOARA