Este scris despre învierea Lui . . .

Luca 24

În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, și altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineață, și au adus miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, au intrat înăuntru, și n-au găsit trupul Domnului Isus.
Fiindcă nu știau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbați, îmbrăcați în haine strălucitoare.
Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galilea, când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit, și a treia zi să învieze.” Și ele și-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți. Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și celelalte, care erau împreună cu ele. Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, și nu le credeau. Dar Petru s-a sculat, și a dat fuga la mormânt. S-a plecat, și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fîșiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate. 
În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim; și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat, și mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.

El le-a zis: „Ce vorbe Sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști. Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” - „Ce?” le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. Cum preoții cei mai de seamă și mai marii noștri L-au dat să fie osîndit la moarte, și L-au răstignit?”  Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt, nu I-au găsit trupul, și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu. Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus proorocii!  Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, și să intre în slava Sa?”
Și a început de la Moise, și de la toți proorocii, și le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. Dar ei au stăruit de El, și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, și ziua aproape a trecut.” Și a intrat să rămână cu ei. Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea; și, după ce a rostit binecuvântarea, a frînt-o, și le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii, și L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, și ne deschidea Scripturile?” S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim, și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei, adunați la un loc, și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat, și S-a arătat lui Simon.”
Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum, și cum L-au cunoscut la frângerea pîinii.

Pe când vorbeau ei astfel, însuși Isus a stat în mijlocul lor, și le-a zis: „Pace vouă!”
Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh.
Dar El le-a zis: „Pentru ce Sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?
Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu Sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu.” (Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.)
Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, și se mirau, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?”
I-au dat o bucată de pește fript și un fagur de miere.El le-a luat, și a mâncat înaintea lor.
Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci și în Psalmi.”

Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. Și le-a zis: „Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Hristos, și să învieze a treia zi dintre cei morți. Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
Voi Sunteți martori ai acestor lucruri.Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu; dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.” El i-a dus afară până spre Betania. Și-a ridicat mâinile, și i-a binecuvântat.
Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei, și a fost înălțat la cer. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. Și tot timpul stăteau în Templu, și lăudau și binecuvântau pe Dumnezeu. 

Amin.

revin la inceputul paginii
pagina anterioara