Este scris despre învierea Lui . . .

Ioan 20

În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalina s-a dus dis-de-dimineață la mormânt, pe când era încă întuneric; și a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. A alergat la Simon Petru și la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, și le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt, și nu știu unde L-au pus.”
Petru și celălalt ucenic au ieșit, și au plecat spre mormânt. Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru, și a ajuns cel dintâi la mormânt.
S-a plecat și s-a uitat înăuntru, a văzut fîșiile de pânză jos, dar n-a intrat.
Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormânt, și a văzut fîșiile de pânză jos.
Iar ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fîșiile de pânză, ci făcut sul și pus într-un alt loc singur.

Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat și el; și a văzut, și a crezut. Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morți.  Apoi ucenicii s-au întors acasă.

Dar Maria ședea afară lângă mormânt, și plângea. Pe când plângea s-a plecat să se uite în mormânt. Și a văzut doi îngeri în alb, șezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap și altul la picioare. „Femeie” i-au zis ei „pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: „Pentru că au luat pe Domnul meu, și nu știu unde L-au pus.” După ce a zis aceste vorbe, s-a întors, și a văzut pe Isus stând acolo în picioare; dar nu știa că este Isus. „Femeie” i-a zis Isus „de ce plângi? Pe cine cauți?” Ea a crezut că este grădinarul, și I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și mă voi duce să-L iau.”

Isus i-a zis: „Marie!” Ea s-a întors, și I-a zis în evreiește: „Rabuni!” adică: „Învățătorule!”  „Nu mă ținea” i-a zis Isus „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la frații Mei, și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.”  Maria Magdalina s-a dus, și a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul, și că i-a spus aceste lucruri. În seara aceleiaș zile, cea dintâi a săptămânii, pe când ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor, și le-a zis: „Pace vouă!”  Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, când au văzut pe Domnul.

Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi.”
După aceste vorbe, a suflat peste ei, și le-a zis: „Luați Duh Sfânt!
Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor ce le veți ține vor fi ținute.”
Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus.
Ceilalți ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăși în casă; și era și Toma împreună cu ei. Pe când erau ușile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc, și le-a zis: „Pace vouă!”
Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ți degetul încoace, și uită-te la mâinile Mele; și adu-ți mâna, și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.”
Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”
„Tomo” i-a zis Isus „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, și au crezut.”
Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne care nu Sunt scrise în cartea aceasta.
Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și crezând, să aveți viața în Numele Lui.

revin la inceputul paginii
pagina anterioara